Un nou studiu dezvăluie ce fac pisicile, fie cele de casă, fie cele fără stăpân, atunci când nu sunt observate de oameni.

Jeff Horn, un absolvent al departamentului de resurse naturale şi ştiinţele mediului din cadrul Universităţii Illinois, a coordonat un studiu ce a durat doi ani în care a urmărit pisicile pentru a le observa comportamentul.

Studiul a fost efectuat cu ajutorul telemetriei radio şi un sistem de urmărire sofisticat pentru a semanala obiceiurile felinelor, atât din mediul rural, cât şi din cel urban. 23 dintre transmiţătoarele radio folosite în studio au senzori care detectează fiecare mişcare a animalului. Împreună, cele 42 de pisici adulte implicate în cercetare au patrulat pe un teritoriu de peste 2544 de hectare.

Cum era de aşteptat, în cele mai multe cazuri pisicile fără stăpân s-au plimbat pe teritorii mai mari decât pisicile de companie şi au fost mai active pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, suprafaţa patrulată de pisicile fără stăpân i-au uimit pe cercetători. Numai unul dintre motanii investigaţi a umblat pe o arie de 547 de hectare, având în vedere că trebuie să îşi caute singur mâncarea.

Pisicile de casă nu au mers mai mult de 2 hectare, fiecare, tocmai pentru că nu au nevoie să îşi procure singure hrana.

Studiul a arătat că dacă pisicile de casă patrulează acelaşi teritoriu indiferent de sezon, cele fără stăpân îşi schimbă teritoriul în funcţie de anotimp. Se pare că ele preferă mediile urbane iarna, iar vara se plimbă mai mult pe câmpuri înverzite.

Coautorul Nora Mateus-Pinilla, veterinar epidemiolog, a observat că pisicile, chiar şi cele fără stăpân, sunt dependente de oameni şi încearcă pe cât posibil să stea în apropierea lor. De aceea, de multe ori teritoriile pisicilor de casă se intersectează cu cel al felinelor fără stăpân, lucru destul de periculos atât pentru animale, cât şi pentru oameni, căci multe boli se pot transmite pe această cale. Un studiu anterior a observat că Toxoplasma gondii, un parazit care se întâlneşte la pisici, se poate transmite la om, unde există riscul unor probleme neurologice, de reproducere sau respiratorii. Pentru a preveni transmiterea acestor boli, vaccinarea animaleleor este cea mai simplă metodă.

Deşi pisicile de casă nu patrulează teritorii restrânse, ele au un impact mai mare asupra mediului decât cele fără stăpân, ca urmare a faptului că au un caracter invaziv.

Animalele sălbatice care s-au adaptat la ecosistemele ce sunt deja fragmentate, precum preeriile din Illinois, sunt pe cale de dispariţie, deoarece pisicile domestice perturbă ecosistemul prin vânătoare, în competiţie cu prădătorii nativi, sau prin răspândirea bolilor.

Sursa: Descopera.ro

Trimite pe YM!