Norvegiana de padure

Origine si istoric

Povesti vechi din Scandinavia demonstreaza ca Norvegiana de padure exista de foarte mult timp. In scopul deratizarii se crede ca a fost adusa de catre vikingi din zona Marii Caspice.
In jurul anului 1930, un grup s-a interesat de norvegiana de padure pentru a-i pastra originalitatea amenintata de diverse infuzii necontrolate de la pisicile cu par scurt.
In 1977, rasa a fost recunoscuta oficial de Federatia Internationala a Felinelor.
Norvegiana de padure s-a adaptat perfect zonei in care a fost adusa in trecut, mai ales in ceea ce priveste blana datorita conditiilor climatice din nord si pana nu demult era pisica obisnuita de ferma.

Standard

Norvegiana de padure este o pisica de talie mare, bine construita. Labele din spate sunt mai mari decat cele din fata. Din fata, capul se vede ca un triunghi echilateral. Urechile se termina cu un smoc de par asemenator cu urechile linxului. Coada e stufoasa si lunga. Blana este dubla, formata dintr-un par lanaos, acoperit cu un strat de par semilung existent pe partea laterala, lucios si impermeabil la apa. Parul de dedesubt formeaza „pantaloni scurti” in spatele coapselor, iar parul de deasupra formeaza un guleras des pe gat.

Varietati

Sunt admise toate culorile exceptand ciocolatie, lila si colourpoint. Culoarea ochilor poate diferi de cea a blanii. Norvegiana de padure de culoare maro tarcat si alba este astazi cea mai raspandita.

Caracter si crestere

Norvegiana de padure este sociabila si jucausa, contrar trecutului sau de pisica pe jumatate salbatica si care vaneaza soareci. Pentru a fi o pisica fericita este foarte bine daca ii punem la dispozitie un spatiu deschis.
Aceasta pisica are si trasaturi canine. Urmareste persoana pe care a ales-o si face orice pentru a-i atrage atentia, mai ales prin gesturi, atitudine si prin mieunaturile sale foarte elocvente.
Parul de deasupra, tipic rasei, se formeaza incepand cu 3-5 luni. Calitatea blanii variaza mult in functie de anotimp si perioada de naparlire. Vara, parul corului pare scurt si gulerasul dispare. Doar coada foarte stufoasa aminteste ca este vorba despre o rasa cu par semilung.

Defecte

Defecte grave pot fi lipsa inaltimii, cap rotund sau patrat, un profil cu stopuri, o blana rara si o coada scurta.