Angora turceasca

Origine si istoric

Angora turceasca este o rasa cu par lung, importanta din punctul de vedere al istoriei studiului felinelor caci se considera ca ea a transmis acest caracter celor mai multe rase actuale cu par semilung sau lung si mod deosebit persanei. Angora turceasca a fost prima oara descoperita in Orientul Mijlociu intre Turcia si Iran si Pietro della Valle va aduce primele exemplare in Italia in secolul XVII. Numele Angora face referire la capitala Turciei Ankara. Acest nume a devenit sinonim cu par de calitate, specific si altor specii provenind sau nu din aceesi regiune (capra de angora sau iepurele de angora).

O existenta amenintata

Foarte la moda in mediile aristocratice de-a lungul secolului XVIII, angora turceasca aproape va disparea in Europa Occidentala odata cu aparitia studiului modern al felinelor din secolul XIX. Intr-adevar, dupa ce a constituit baza genetica pentru crearea persanei, angora va fi inlaturata de aceasta noua rasa. Situatia va deveni cu atat mai critica cu cat, in tara sa de origine, rasa dispare prin metisaj, astfel incat guvernul turc a decis sa incredinteze gradinii zoologice din Ankara un program de salvare si reproducere selectiva pentru exemplarele rare ramase din rasa pura. Acest program s-a aplicat doar pisicilor de culoare alba pana cand s-a evocat diversitatea culorilor blanii pisicii de angora in tara de origine de catre presedintele Societatii imperiale de aclimatizare, Lottin de La Val.

Standard

Conform Cat Franciers’ Association, angora turceasca trebuie sa lase impresia de soliditate asociata cu o imagine gratioasa si fluiditate in miscari. Corpul este intre mediolin si cel longilin, cu un schelet destul de delicat. Coada e lunga, stufoasa lasata in momentele de odihna si ridicata deasupra corpului atunci cand merge. Capul e mai degraba mic si, vazut din fata, de forma unghiulara. Urechile sunt lungi, ascutite si au smocuri de par. Ochii sunt usor migdalati. Parul este semilung pe fata si deasupra; altfel e lung, cu tendinte de ondulare pe parti. Textura este matasoasa.

Varietati

Angora alba este cea clasica. Trebuie sa fie de un alb pur, cu ochii verzi, albastru-deschis, galben-rosiatic sau diferiti (adica un ochi de cate o culoare) nasul si pernitele sunt roz.
Celelalte varietati sunt urmatoarele:

• negru, albastru-roscat, crem, solz de testoasa, ciocolatiu, lila, lila-crem. Pentru varietatile bicolore albul trebuie sa formeze pe fata un V intors si un colier pe partea superioara a pieptului si sa se regaseasca si pe coada;
• gri sau fumuriu (smoke) in toate culorile de baza: parul este decolorat la baza;
• tabby (adica cu dungi pe blana), cu acceptarea celor tarcate maronat care au dungi late si a celor tarcate tigrat care au dung subtiri. Tarcatele sunt acceptate in toate culorile.

Caracter si crestere

Dupa „revenirea” rasei, angora turceasca a dovedit o crestere frecventa a numarului de exemplare agresive, mai ales la expozitii. Aceasta proasta dispozitie nu se mai manifesta azi, crescatorii facand eforturi de a selectiona exemplare cu caracter ponderat.

Defecte

Un aspect de tip persan, un cap si un corp de tip oriental duc la descalificare.