Anxietatea la pisoi

RSS

ANXIETATEA LA PISOI

19 Jan 2009
voteaza Imi place Nu-mi place voturi comentarii vizualizari
Anxietatea la pisoi
Anxietatea la pisoi
Anxietatea la pisici corespunde „unei stari de frica generala fara cauze declansatoare si care rezulta din dezorganizarea sistemelor de autoreglare”. Aceste sisteme permit tratarea informatiilor psihice datorita carora pisica isi poate controla reactiile emotionale, in functie de experientele anterioare. Se poate vorbi despre tulburari primare de anxietate, in ceea ce numim privatiune senzoriala, adica atunci cand pisoiul intre 2 si 9 saptamani trece de la un mediu de crestere bogat in stimulari, la un mediu de viata sarac. De aici rezulta tulburari de adaptare sociala, tulburari fobice sau proaste dispozitii. Se poate vorbi despre tulburari secundare de anxietate  la un pisoi normal socializat, care reactioneaza dintr-odata la un stimul care pana atunci nu era operant. Aceste tulburari, pe care le vom examina aici, pot exista separat sau se pot manifesta simultan.

Evitarea si fobia fata de membrii aceleiasi specii

Aceste tulburari de socializare pornesc de la evitare pana la fobie fata de membrii aceleiasi specii si se pot manifesta mai tarziu prin evitarea partenerului sexual.
Evitarea anumitor membri ai aceleiasi specii poate fi anormal de frecventa la un pisoi care este totusi corect socializat. Ea nu este neaparat legata de o privatiune senzoriala intervenita, intre a 2-a si a 9-a saptamana, in mediul de crestere. Poate fi considerata normala daca apare in natura (pisica solitara) sau patologica daca pisica este cuprinsa de anxietate atunci cand este in prezenta altei pisici. Indepartarea precoce (malnutritie sau agresivitate a mamei, crestere solitara etc.), intarirea negativa a contactului social, prin patrunderea intr-un grup de pisici agresive, sunt tot atatia factori care predispun pisica la acest comportament. Evitarea nu trebuie confundata cu fobia, care este legata de un defect de socializare. Evitarea membrilor aceleiasi specii poate evolua spontan, fie spre o resocializare, fie spre o generalizare a evitarii, in functie de circumstantele si reactiile celorlalte pisici. Tratamentul va cuprinde desensibilizarea, resocializarea si medicatia pe baza de anxiolitice.
Fobia este un comportament de evitare si de fuga in fata semenilor, asociat unei cautari de contacte cu omul sau cu animalele cu care pisica a fost socializata, intre varsta de 2 si 9 saptamani. Daca nu se poate sustrage prezentei celorlalti, pisoiul manifesta comportamente de inhibitie si agresivitate, simptome de frica. Este vorba de o tulburare cronica, dar care poate evolua favorabil, datorita socializarii secundare sau administrarii de anxiolitice.

Comportamente de evitare a omului

Aici, pisica se sustrage oricarei relatii sociale cu omul, atat ca specie, cat si ca individ. Imediat ce intra in contact cu oamenii, comportamentul sau devine anxios si fobic. Evita orice contact cu persoanele straine si nu-i tolereaza decat pe cei apropiati. Familiarizarea cu strainii poate dura mai mult timp si nu va fi posibila decat datorita unei frecvente a contactelor pozitive si recompensate de fiecare data. O medicatie pe baza de anxiolitice poate favoriza terapia. La antrofobie, pisica prezinta o frica persistenta in prezenta unei categorii determinante: barbati, femei, copii de o anumita varsta... Se sustrage prezentei grupului respectiv si oricarui individ apartinand acestui grup, ba chiar isi anticipeaza frica. Atunci cand e fortata sa ramana in prezenta lor, reactioneaza printr-un comportament defensiv (inhibitie, fuga sau agresiune) si uneori prin reactii somatice caracteristice fricii. In spatii inchise, aceasta fobie se poate agrava. In spatii deschise se poate atenua in timp. Tratamentul va asocia obisnuinta, desensibilizarea si anxioliticele.

Alte fobii

Pisica poate suferi si de tulburari care nu au legatura cu alte pisici sau cu oamenii.
Homeostazia senzoriala
Este caracterizata prin aparitia anxietatii sau a semnelor fobice, atunci cand stimularea senzoriala se modifica in viata pisoiului, atunci cand acesta trece, de exemplu, de la mediul de crestere la mediul de viata, intre 2 si 9 saptamani.
Agorafobia
Corespunde fricii de mediul exterior: pisica are tendinta de a ramane in apropierea elementelor linistitoare ale mediului familial.
Agorafobia primara e legata de o dezvoltare in spatiu inchis intre 2 si 9 saptamani pana la 16. Agorafobia secundara e consecinta unei agravari a fricii dupa un contact cu un element necunoscut sau o experienta traumatizanta. Nu vorbin de agorafobie cand pisica refuza sa paraseasca mediul de viata din cauza pisicilor agresive din imprejurimi.
Agorafobia poate fie sa regreseze in cateva saptamani, fie sa persiste, putandu-se chiar agrava odata cu varsta. Tratamentul ei e acelasi cu cel al fobiei.
Fobia fonica
Antreneaza reactii comportamentale si somatice invecinate cu cele ale fricii. Se vorbeste de fobie primara la pisoii crescuti intr-un mediu normal si dezvoltand secundar o sensibilitate exacerbata sau o conditionare emotionala anormala fata de zgomot. Aceasta tulburare se intalneste adesea la pisicile din mediul rural venite in mediul urban. Fobia se poate extinde la diferiti stimuli sau la diferite zgomote, asociati zgomotelor patogene (explozii, furtuni, ploi, vant etc.). Ea evolueaza usor spre agorafobie secundara la pisicile citadine. Tratamentul este acelasi cu cel al fobiilor.

Tulburari timice depresive

Depresia este caracterizata de o inhibitie psihomotorie marcata si de o stare de deprimare permanenta, care poate antrena un dezinteres generalizat si o disparitie progresiva a activitatii motorii voluntare.
Depresia intr-un spatiu inchis
Se datoreaza unei lipse de stimulari senzoriale la pisoiul crescut intr-un mediu normal. Aceasta tulburare rara si adesea pasagera poate evolua spre hiperactivitate sau hiperagresivitatea pisicii adulte, intr-un mediu inchis. Tratamentul se bazeaza pe antidepresive si pe imbogatirea mediului cu stimuli senzoriali.
Tulburarea dezvoltarii
Constituie o tulburare rara, caracterizata printr-o alterare grava a dezvoltarii socializarii si a capacitatii de comunicare. Pisoiul bolnav nu este expresiv prin mimica faciala sau posturala. Nu miauna, nu are nicio activitate de grup si ramane indiferenta la mediul inconjurator. Comportamentele autocentrate (linsul, onicofagia) furnizeaza pisoiului stimulari senzoriale ce pot sa-i diminueze stresul. Aceasta tulburare este datorata unei respingeri maternale precoce, unei izolari prelungite in timpul perioadei sensibile.
Poate sa devina cronica si uneori sa se atenuese odata cu trecerea timpului. Pisoiul care sufera de aceasta tulburare se familiarizeaza putin cate putin cu stapanii si se linisteste. O ameliorare usoara poate surveni daca este plasat intr-un mediu cu care este familiarizat. Tratamentul este lung si complex.
Ti-a placut articolul?
Aboneaza-te la newsletter:

Inapoi la categorie: Comportamentul pisicii
18 Jun 2011
sofronia

buna am si eu un pisoi de 2 ani ,lam tinut in casa pina a crescut un pic si dupa aia a vrut afara .Este un pisoi jucaus ,problema e ca de o saptamina nu a mai venit acasa , nici la mincare si nici pe afara nu lam mai vazut .As vrea sa stiu de ce a plcat?Sa suparat ,a plecat din cauza altor miti sau de ce?

29 Mar 2010
Beauty_adriana

este foarte interesant

COMENTEAZA SI TU
Animale
Pentru iubitorii de animale


“Cea mai mica dintre feline este o capodopera!” Leonardo da Vinci

pisici
cauta

Cauta in toate informatiile, articolele, filmele si pozele cu animale din Zoopedia.