O consumatoare delicata

Pisica este expusa deshidratarii. Isi adapteaza greu adapatul si nu bea prea mult, chiar cand nevoile sale sunt mai crescute, de exemplu cand trebuie sa faca fata caniculei. De altfel, productia sa urinara este slaba (adesea, o data pe zi), iar urina este foarte concentrata. Trebuie deci incurajata sa bea si nu o lasati sa treaca fara tranzitie de la o alimentatie lichida la una uscata. Pentru hrana, pisica manifesta preferinta pentru mirosul si consistenta alimentelor, de gustul lor. Isi miroase atent portia inainte de a manca, mai ales daca e ceva nou. Prefera bucatile usor de apucat (fara sa se murdareasca pe mustati), umede si onctuase. Printre formele de hrana uscata, prefera crochetele granulelor sau biscuitilor, dar apreciaza putin fulgii si fainoasele.
Pisica mesteca putin si inghite repede. Este mai putin lacoma decat cainele (si mai putin atrasa de dulce). In schimb este putin sensibila la culoarea hranei.
Pisica prefera materii de origine animala. Apreciaza pestele in general (somonul, mai ales) si ficatul (dar crud, acesta este laxativ), apoi carnurile (mai ales de pui), mai putin maruntaiele si nu ii place sangele. Ii plac mai mult carnea de pasare fripta si alimentele compuse lichide (conserve), mai curand decat ceea ce vaneaza ea.
Foarte fidela obiceiurilor sale alimentare, pisica este dependenta de gusturile formate la varsta de 5-7 saptamani, de unde necesitatea unei bune educatii de indata ce a fost intarcata.
In caz de schimbare de regim, se recomanda o tranzitie gustativa, amestecand progresiv, mai multe zile la rand, noul aliment cu vechile produse.
Cand dispune liber de hrana sa, pisicii ii place sa rontaie. Mananca putin, de 7-16 ori de-a lungul zilei, chiar si noaptea, si bea apa de vreo 20 de ori in 24 de ore.